în așternuturi se crăpa de ziuă erai noaptea
ce se strângea în tine în foi subțiri de indigo atingeam pielea
apăsam pielea era caldă era lumina unei veioze
eu cu ochii încă închiși ai zvâcnit o dată și
încă o dată îți auzeam gemetele
de undeva din depărtare cum penisul tău
crește ca un copil în mâinile mele tremură ca bolnavii de Parkinson
îl simțeam în podul palmei mai fin decât sporii ciupercilor otrăvitoare
îmi mișcam degetele tot mai febril ca la jocuri video când vrei să ajungi la final
îți controlezi personajul zâmbetul frica îl poți face să sară în gol să
tresară să gâfâie să lupte să moară
cu zâmbetul primului luptător care intră în cetate
să violeze fecioarele și copiii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu