mă văd o gheișă în chimono
obi-ul înfășurat în jurul mijlocului
un cadou frumos împachetat în valuri
de mătase scumpă sub care
corpul meu tremură alb de nerăbdare și dorință
atât de imperceptibil
pot vedea cum se lipește aburul de ferestre
trupul meu e mic e făcut din plastic
e de jucărie așa cum stau întinsă ochii
mi se închid ca la păpușile stricate în mine
așchii de lemn de cireș
îmi străpung venele
sunt undeva sub această piele plutind haotic
zeppelin rămas singur într-un atac
aerian
& în același timp mă simt atât de udă
doar la gândul că m-ai putea ține ușor
cu mâna de ceafă în timp ce mâna
cealaltă îmi depărtează picioarele &
îți plimbi degetele tandru violent rapid
slowmotion mi-ai picura pe spatele arcuit
ceară fierbinte
-la gândul acesta brațele mele tresar-
podeaua de sticlă din clădirea de sticlă
cu multe etaje
se ridică prin tălpile noaste și urcăm
cu tot cu încăpere până sus
pe marginea clădirii
chimonoul se desfășoară ca un steag
orice mișcare înseamnă două victime
ale unei interminabile căderi în
gol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu