vineri, 15 noiembrie 2013

death row

ții minte iarna când am stat atât de mult pe banca din fața internatului părăsit încât
pantalonii mi s-au lipit de gheață și pielea mi s-a lipit de gheață și nu mă puteam ridica
eram cu o sticlă de vodkă în mână și îți explicam de ce tu însemni depărtarea
și când mă uit la tine văd o sută de svetlane atârnând din ceruri
tu țineai o pâine în brațe
parcă o apărai să nu intre frigul în ea voiai să ajungi cu pâinea acasă
între timp s-a făcut și noapte eu îți spuneam că o să vină dezghețul cel mare și pâinea o să se ude
apoi or să o mănânce viermii iar apoi va veni și vara și or să roadă șoarecii ce-a mai rămas din ea
or să roadă șoarecii în liniștea casei tale scrisorile mele
adocika, adova docika.” nu am putut să îți vorbesc cuvintele ieșeau din mine forfecate înjumătățite nerușinate fără să se oprească ți se rostogoleau pe corp ca niște bile roșii
șorecii or să tot roadă chinuind bârnele groase din pod care vor scârțâi prelung și continuu
ți-am scris fiindcă nu am putut altfel. cum aș fi putut să îți vorbesc despre strălucirea palidă
a cerceilor tăi înainte de crăciunul când ți-am adus brad. când pe chipul tău somnul era o ceață
și în casă era atât de frig că gheața acoperise geamurile până sus
ore întregi în brațele mele auzind când și când bătăile inimii tale și bătăile orologiului
soarele la răsărit. ada lumina cade pe părul tău perpendicular iar părul tău pare că e jar încins
întinsă în pat parcă sub zăpadă translucidă vineție zâmbești prin somn și nu ești moartă
soarele la amiază. ochii tăi sunt doi calcani.
soare la asfințit. prin porii pielii vodka își face deja loc sticle mici de vodkă aproape de jucărie
ascunse în sertare ascunse în buzunarele paltoanelor pe care mama ta nu le poartă decât  iarna
cu nasul lipit de geam vezi toplița mâloasă plină de mătasea-broaștei seamnănă cu o burtă caldă de crocodil
vezi, de asta au numit-o toplița, tioplîi în rusă înseamnă călduț spune după mine tioplîi, tioplîi
și ace mici calde ne înțeapă plăcut pielea și mai plăcut să știi că ceva acolo afară mai este
 viu la fel ca vodka încolăcindu-se în ghemuri  pui de șarpe în burtă iar eu am impresia că la tine în casă sunt mai multe uși decât încăperi pe oricare dintre uși poate intra un străin poate aprinde lumina alteori am senzația că în fiecare cameră a casei te afli tu făcând balet iar în pod este un iad dezafectat temporar




marți, 12 noiembrie 2013

Song for the Purple-Headed Warrior

în așternuturi se crăpa de ziuă erai noaptea
ce se strângea în tine în foi subțiri de indigo atingeam pielea
apăsam pielea era caldă era lumina unei veioze
eu cu ochii încă închiși ai zvâcnit o dată și
încă o dată îți auzeam gemetele
de undeva din depărtare cum penisul tău
crește ca un copil în mâinile mele tremură ca bolnavii de Parkinson
îl simțeam în podul palmei mai fin decât sporii ciupercilor otrăvitoare
îmi mișcam degetele tot mai febril ca la jocuri video când vrei să ajungi la final
îți controlezi personajul zâmbetul frica îl poți face să sară în gol să
tresară să gâfâie să lupte să moară
cu zâmbetul primului luptător care intră în cetate
să  violeze fecioarele și copiii.

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

într-o lume inversă


îmi ascult respirațiile ca și cum nu ar fi ale mele
lumina cade în fâșii subțiri prin perdelele lungi
praful se filtrează încet plutește spre podea praful
se desprinde din tavan atâta liniște

 încât putem auzi cum pășesc oamenii pe stradă dar
nu pășește nimeni. ceaiul se răcește în bolurile subțiri
cu timpul ceaiul se umple de spori verzui
lumina se împuținează lumina crește
ca un copil în pântecul mamei sale

praful cade chiar și atunci când nu îl putem vedea noi
facem dragoste ca melcii ani  întregi lipiți unul de altul
vedem cum  marte se rotește în jurul axei sale iar și iar
ca un iepure de martie care și-a pierdut mănușile


i'm a toy

mă văd o gheișă în chimono
obi-ul înfășurat în jurul mijlocului
un cadou frumos împachetat în valuri
de mătase scumpă sub care

corpul meu tremură alb de nerăbdare și dorință
atât de imperceptibil
pot vedea cum se lipește aburul de ferestre
trupul meu e mic e făcut din plastic

e de jucărie așa cum stau întinsă ochii
mi se închid ca la păpușile stricate în mine
așchii de lemn de cireș
îmi străpung venele
                                            
sunt undeva sub această piele plutind haotic
zeppelin rămas singur într-un atac
aerian
& în același timp mă simt atât de udă

doar la gândul că m-ai putea ține ușor
cu mâna de ceafă în timp ce mâna
cealaltă îmi depărtează picioarele &

îți plimbi degetele tandru violent rapid
slowmotion mi-ai picura pe spatele arcuit
ceară fierbinte

-la gândul acesta brațele mele tresar-

podeaua de sticlă din clădirea de sticlă
cu multe etaje
se ridică prin tălpile noaste și urcăm
cu tot cu încăpere până sus

pe marginea clădirii
chimonoul se desfășoară ca un steag
orice mișcare înseamnă două victime
ale unei interminabile căderi în

gol

dogs cats and rats

furia care crește în sângele meu îmi îngroașă venele de pe gât
furia cu care apăs seringa tot mai adânc în sprânceană
până iese pe partea cealaltă și brusc o zvâcnire
ca și cum un fir s-ar fi desprins din tabloul electric apoi împietrirea
ochiul drept îmi rămâne deschis pentru totdeauna jumătate de gură
rânjită în scârbă izbesc
cu bocancii în coșurile de gunoi goale gunoiul sună a moarte prin aer
zboară și se izbesc surd peronul corpuri lovite de metrou furia
mă face prea îngustă simt nevoia să iau un cuțit să îl răsucesc în vagin
de mai multe ori până când voi putea să
adulmec furia cu prudența câinilor care se adulmecă  unul pe altul
înainte de a se sfâșia furia are mirosul sângelui
furia cu care strâng penisul acestui bărbat în timp ce gâfâie
și îmi lipesc buzele fața i se luminează
înfig dinții carnea tare zvâcnește el  își zăngăne cătușele
totul devine fluid îmi plimb fericită căpșorul penisului prin gură
firișoare de sânge și spermă mi se preling pe gât
venele încă pulsează izbesc ușa

& îl scuip în farfuriora pisicii cu pui din fața blocului