joi, 24 octombrie 2013

what sorry means

dezamăgirea când goală lângă un tip mișto
bagi două dește în pizdă și le lingi porno și
ai gustul ăla de fier cu sare mizeră
ca în copilărie când te  lingeai printre barele porții de metal ruginit
cu puțulică de la 7B
îți dai seama că de fapt ți-a venit ciclul îți iei fața în palme
îți lași dungi de sânge de la frunte și pânla buze
imaginea capătă fisuri fine când ăla trântește ușa dezgustat
apoi bucățile de imagine lunecă unsuros una peste cealaltă se încalecă
se fut ca muștele pe creierul tău
văd succesiv ziua de ieri luna de mai din 2007 sâmbăta aia
când i-ai folosit cămașa drept cârpă de șters pe jos râdea
un rânjet paralizat pe mecla lui albă ca un cur de scoțian
văd homeless-ul care te măsoară ca pe-o bucată de brânză
te adulmecă te observă apare mai puțin cocoșat aruncă chiștocul
își netezește haina cu trei dește de jeg și întreabă cât de senin poate:
-Vrei să fii soția mea?
aș spune da, însă coarde metalice îmi strâng pieptul ca un pește
adormit în plasa pescarului
văd aievea  ziua de shabat când am venit într-o vizită și n-am mai plecat vreo câteva luni
imaginile se izbesc unele de altele ca niște plute de lemn
îmi las capul în jos până când părul meu se amestecă cu părul pubian
îmi apăs cu putere buzele și sorb tot sângele până nu se mai prelinge nicio picătură

îl țin în gură și parcă tremură

Blue-footed bird

lipitori pe pielea roșiatică a penisului tău
țipete în surdină ascuțite scurte păsări africane
în sezonul de împerechere
lipitorile urcă încet ca  melasa ce umple paharul
în dinții mei degetele de la  picioarele tale
lipitorile se adună calde pulsânde îți înghit penisul în genunchi
mă las peste tine atât de ușor atât de încet ca și cum aș merge pe vată
cu bucuria de sticlă strălucitoare în ochi
simt cum penisul tău îmi intră între coapsele înguste
lipitorile mușcă din mine lipitorile mă iubesc în carnea mea
în sângele meu ești inert
inert de parcă ai fi umplut cu fân uscat.






L.ullaby for a jellyfish

în fiecare dimineață de luni a săptămânii tot mai întuneric
nopțile australe mestecă soarele firmitură cu firmitură
sticle de plastic pocnesc în răstimpuri
eu tresărind tu nu te miști în somn
tălpile mele ude lipăind pe gresie
zgomotul difuz corpul meu gol se oglindește lomo
în cioburile de oglindă lipite pe hol
furnici electrice furnici albastre urcă pe coloana mea vertebrală
tu tresari în somn
eu nu ca o iederă nu ca o broască
îți mângâi corpul alb din cearșafurile mototolite
nu ca o durere nu ca o tristețe
gemetele tale în prima lumină a dimineții
intermitente gâfâite tânguitoare
zvârcolirea violentă a șoldurilor
pe care le apăs cu fruntea mea rece
gura mea deschisă este un pește care se sufocă se zbate
apoi simt lumina albă cleioasă a dimineții
pe obrajii mei

first. cum on my chest

începutul, o căldură dureroasă între coapse
atinge-mă. atinge-mă acolo, mai sus da
înțepături aspre nu ca atunci când stai călare pe o creangă de măr sălbatic
și simți boarea căldicică și umedă a vântului
prin materialul subțire al chiloților
”așa. pune-ți tălpile pe umerii mei”
-senzația că pășești pe nisip uscat
și iarba înaltă îți gâdilă pulpele-
”nu o să te doară.” nu te doare. ești rusoaică.
ochii închiși și genele care se zbat imperceptibil
gâtul lui care mirosea a lapte proaspăt
dinții mei încleștați aproape pocnesc
”stai. iubita. puțin. încă puțin”
strigătul acela când gheața se sparge
în jurul corpului meu se cască o copcă cu marginile tăioase
pielea mea oasele mele limba mea pizda mea
se cufundă brusc în apa înghețată
durerea în umerii încordați în genunchii din tavan
înainte. înapoi. ca și cum ți-ar trage și împinge corpul prin gheața zgrunțuroasă
atinge-mă. atinge-mă de parcă aș fi scuturată de friguri
de parcă m-ai urî cel mai mult pe lumea asta
acum atinge-mă de parcă aș fi sora ta.
ziua ta de ieri.

Bucharest is the new Babylon

nimic nu se compară cu mirosul de mâl și de carne putredă
ce adie dinspre dâmbovița
cu straturile de jeg de pe clădirile vechi
acoperite de graffiti
,,este să nu ne mișcăm acum cel mai înțelept pas de făcut,, scrie la victoriei
sau ,,primește-l pe isus în tine,, pe undeva pe lângă panic
nimic nu se compară cu
bărbosul care trage cu poftă dintr-un joint
și te spargi odată cu el
sau cu pocnetul sec al dinților de asfalt
când un copil se împiedică de bordură
mai intens chiar
atunci când un necunoscut îți pune fulgerător mâna pe cur în tramvai
și apoi dispare
și-i vezi doar umărul gecii rupte
tu simți doar o zvâcnire în burtă
un orgasm scurt ca o scrâșnire de roți
sau când te balansezi odată cu taximetristul nebun care face slalom
printre alți taximetriști nebuni și tramvaie
așa cum a văzut el în need for speed
mici buline de sudoare îți apar pe frunte și pe brațe
cu o groază spre tristețe&resemnare
ca atunci când îți fumezi ultima țigară din pachet
firește, n-ai bani de altul
nimic nu se compară cu umerii trandafirii ai fetelor
cu buclele și mătăsurile travestiților
cu ceața fumului de narghilea
plutind pe străduțele de la Curtea Veche
cu inconfundabilul fieeeeer veeeechi, fieeeer veeeechi luăăăăăm
când vezi la un colț o ceată de pirande agitându-și fustele
croncănind ceva în graiul lor
și ți se dilată urechile fiindcă ai vrea să înțelegi ce spun
să nu uităm serile când ți se pierd umerii în fumul bodegilor
cobori trepte pline de urină și vomă simțind Noul Infern
după primele zece beri încă îți pasă parcă
cine e gagica ce roiește în jurul tău
sau cine dracu e ăla care te trage la budă agitând o punguță cu praf alb
dar după te amesteci, trupurile se strâng unul în altul într-un malaxor uriaș
devenind unul singur, o hidră cu sute de capete
dimineața uscăciunea străzilor e parcă uscăciunea din gura ta
și-n urmă, la periferii urlă câinii comunitari
îți freci palmele de-un zid să simți la dracu ceva
că trăiești, că nu s-a scurs încă tot sângele din tine
și sângele-ți pulsează-n urechi
simți praful Bucureștiului o fină și permanentă peliculă
ca praful colorat de pe aripile fluturilor
iubești toate astea mai mult decât pe mă-ta sau
colecția de opere complete Dostoievski
pentru că asta e viața adevărată
realitatea brută care
te penetrează prin toate orificiile
te revendică
te seduce și apoi te fute-n gură.

swedish touch

au numărat nasturi până înspre zori
au simțit cum vodka din halbe le amorțește mușchii feței
ochii lor înfundați în craniu
albicioși ca ai peștilor în putrefacție
alunecau peste ziarele de pe pereți
atunci ai întins mâna și
mi-ai acoperit sânii cu pânza neagră
ca să nu se mai oglindească în mine zăpezile
în vremea aceea prin tine zburau gâștele sălbatice
și fiordurile se spărgeau cu spume albe
de trupul meu.
ei încă beau vodka din halbe
și ne-au privit multă vreme cu ochii lor de sticlă
cu îndârjirea cu care gâștele se grăbesc spre laponia.

no title

pe lângă mine trec autobuzele grele
ca niște mamuți
căldura, un bloc compact de metal
prima cișmea era la kogălniceanu
iar în loc de apă curgea vin roșu
pesemne că iar se plimbă gizăs ăsta hai-hui pe străzi
deghizat într-un vagabond rasta
l-am mai văzut o dată la romană
pe atunci tăiam grăbită mulțimea asemeni unui pește-sabie
și-mi ruginise părul
și hainele-mi erau calde
târăsc curelele sandalelor prin praf
și autobuze trec, încă trec

russet mornin

leonard uite. aceasta este dragostea
care ne locuiește ca pe niște case în paragină
dragostea ca și cum șerpii încolăciți pe
bârnele de cireș ar
putea simți penumbra
de culoarea vinului
rose din sticlele fragile
dragostea vioaie ca pașii
unei femei din secolul trecut răsunetul
ritmic al divanelor
clinchetul candelabrelor
atât de fericiți. atât/
dragostea locuiește în clavicula mea dreaptă.

Prăbușirea clădirilor noi

lumina aceasta caldă
când îți văd părul de la tâmple
de culoarea peștilor de sub pietre
sub ochii tăi închiși
algele se mișcă înainte și înapoi
în părul nimfetelor
adormite pe plajă la reflux
lumina aceasta
sub care tresari în somn
și pe umărul tău drept
umărul tău stâng
piatră peste piatră
Babilonul.

Mânca viața pe moarte

uită toate serile
diminețile sau după-amiezile
și chiloții mei albaștri
mecca noastră de alcoolici pierduți.
murim uscați de alcool
ca muștele prinse iarna între două geamuri
frigul face ca noi doi
să ne strângem atât de tare
unul în altul
ca și cum ne-am iubi
ca și cum
te-aș putea înfășura cu părul meu