leonard uite. aceasta este dragostea
care ne locuiește ca pe niște case în paragină
dragostea ca și cum șerpii încolăciți pe
bârnele de cireș ar
putea simți penumbra
de culoarea vinului
rose din sticlele fragile
dragostea vioaie ca pașii
unei femei din secolul trecut răsunetul
ritmic al divanelor
clinchetul candelabrelor
atât de fericiți. atât/
dragostea locuiește în clavicula mea dreaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu