nimic nu se compară cu mirosul de mâl și de carne putredă
ce adie dinspre dâmbovița
cu straturile de jeg de pe clădirile vechi
acoperite de graffiti
,,este să nu ne mișcăm acum cel mai înțelept pas de făcut,, scrie la victoriei
sau ,,primește-l pe isus în tine,, pe undeva pe lângă panic
nimic nu se compară cu
bărbosul care trage cu poftă dintr-un joint
și te spargi odată cu el
sau cu pocnetul sec al dinților de asfalt
când un copil se împiedică de bordură
mai intens chiar
atunci când un necunoscut îți pune fulgerător mâna pe cur în tramvai
și apoi dispare
și-i vezi doar umărul gecii rupte
tu simți doar o zvâcnire în burtă
un orgasm scurt ca o scrâșnire de roți
sau când te balansezi odată cu taximetristul nebun care face slalom
printre alți taximetriști nebuni și tramvaie
așa cum a văzut el în need for speed
mici buline de sudoare îți apar pe frunte și pe brațe
cu o groază spre tristețe&resemnare
ca atunci când îți fumezi ultima țigară din pachet
firește, n-ai bani de altul
nimic nu se compară cu umerii trandafirii ai fetelor
cu buclele și mătăsurile travestiților
cu ceața fumului de narghilea
plutind pe străduțele de la Curtea Veche
cu inconfundabilul fieeeeer veeeechi, fieeeer veeeechi luăăăăăm
când vezi la un colț o ceată de pirande agitându-și fustele
croncănind ceva în graiul lor
și ți se dilată urechile fiindcă ai vrea să înțelegi ce spun
să nu uităm serile când ți se pierd umerii în fumul bodegilor
cobori trepte pline de urină și vomă simțind Noul Infern
după primele zece beri încă îți pasă parcă
cine e gagica ce roiește în jurul tău
sau cine dracu e ăla care te trage la budă agitând o punguță cu praf alb
dar după te amesteci, trupurile se strâng unul în altul într-un malaxor uriaș
devenind unul singur, o hidră cu sute de capete
dimineața uscăciunea străzilor e parcă uscăciunea din gura ta
și-n urmă, la periferii urlă câinii comunitari
îți freci palmele de-un zid să simți la dracu ceva
că trăiești, că nu s-a scurs încă tot sângele din tine
și sângele-ți pulsează-n urechi
simți praful Bucureștiului o fină și permanentă peliculă
ca praful colorat de pe aripile fluturilor
iubești toate astea mai mult decât pe mă-ta sau
colecția de opere complete Dostoievski
pentru că asta e viața adevărată
realitatea brută care
te penetrează prin toate orificiile
te revendică
te seduce și apoi te fute-n gură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu