picioarele nostre gonind
pe străzi
într-o fotografie tăiată
eu de pildă
duc în mine doi morţi şi
jumătate
suficient pentru o
după-amiază cu nisip
în februarie
tu- eşti urechile tale
şi gâtul de dedesubt
toate afişele
spun lucruri însemnate
pentru noi
eşti ochiul din ochiul
aparatului foto
râsul murdar al femeii de
stradă
copilul ei de după colţ
mă desfaci
difuz
sunt o păpuşă mare de
cârpe
şoptesc ,,tu doives entendre je t’aime”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu