pe ea o iubesc
în răstimpul dintre litere
pe ea o iubesc
după ce uit
după ce arunc trupul
acesta
la gunoi.
toată viaţa mi s-a scurs
pe sub pleoape
ea e promisiunea unei
absenţe
eu o să te recit
ca pe un ,,Cântec despre
oastea lui Igor”
o să te duc
prin locuri fără nume
să rămâi aşa
ca înainte de mine
strada aceea din Moscova
noastră
ţi-o voi picta pe şira
spinării
sus o să scriu
plus infinit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu