Sâmbăta ce întotdeauna vine

După-amiaza înteagă, în genunchi, lustruind wc-ul emailat, devenind tot mai alb. După-amiaza întreagă cu geamurile deschise simțind mirosul polenului plutind pe bălți patru etaje mai jos la fel de înnecăcios ca siropul de brad și tusea cu sânge care nu mai încetează. Mai devreme, pulpele lui albe, grotești revărsându-se peste marginea tare a wc-ului. Apoi chiuveta, flegmele și părul de pe podea. Mâncarea înnăbușindu-se lent în sosul gros, vaco. Atât de proastă că nici măcar o ciorbă de miel. Și wc-ul înalt și chiuveta și toate lucrurile cu margini tari și emailate spărgându-se în capul meu. De ce nu pleci, vacă proastă, alcoolico? Diminețile în care soarele începe să lumineze de după burta lui uriașă, palmele care lovesc fără să obosească până sub piele crapă vinișoare subțiri, dacă te uiți mai atent arată ca pielița fructelor prea coapte. Mama care șterge atent fiecare pată de noroi de pe botinele lui. Până când cârpa se umple de noroi gros și el spune: e de ajuns. Aș vrea și eu o bere. Nu, tu vrei nimic. Sub degete, cărămizile calde ale zidului încălzit de soare. Psihiatra zâmbește, vă merge bine, da, și mă gândesc atunci la peștii care îmi alunecă din mâini când îi spăl în chiuvetă sau când traduc propozițiile în rusă și îmi zic uite scări. Niciodată însă la sacourile lui de bărbat alb necăsătorit, sacourile negre din catifea reiată, niciodată la părul de pe coaie, sau la țuica fiartă care persistă în aerul din jurul lui și te face să crezi că s-a impregnat o murdărie. Ușa încuiată, astăzi dormi afară. Nopțile lui grele de alcool, ceasul în care se învârt mecanismele mici, de oțel fin, fă casa lună și așteaptă cu picioarele desfăcute, vin în juma de oră. În dopul de la vodkă era un gândac, l-am spart între dinți și l-am scuipat, îl vezi acolo, acum sărută-mă, bietul gregor samsa zic. Ție ți-au pus notele din milă că maică-ta e profă și uite, să nu o faci prea tare de rușine, așa zicea demult tanti jeni. El acum spune tu nu meriți notele, se vede că pe ochi frumoși. Asta e un fel de incest. Au săpat și au tot săpat la un moment dat am crezut că cel mai bine e să fac un fel de comodă cu multe sertare și să pun în fiecare câte ceva separat din cum eram eu, să las să crească. Nu le-am spus asta atunci, la nebuni, parcă nu o prea spun nici acum. Tu nu ai prieteni spune, eu sunt singurul, ești așa că oamenii se uită și pleacă vezi ești un ulei pe care berlioz lunecă și tramvaiul îi taie capul, oamenii se tem că o să vii în casa lor și o să vrei să faci baie și o să te uite acolo, în cada plină cu apă și o să te îneci, nu suferă morții, mori în altă parte, ții minte doar când aveai 5 ani și te-a pus mă-ta pe o piatră în mijlocul apei și a spus așteaptă și tu nu și ai alunecat în apă era verzuie și nu mai simțeai nimic, exact așa mai târziu absintul. Pleacă, pleacă, nici eu nu am nevoie de morți în casă și nici de sânge în baie, și nici de tine, eu nu te cresc.