non title

în ziua aceasta plină de ploaie și cenușă
vreau să îți mai spun că tristețea mea se afundă în lucruri și le impregnează
și toate lucrurile și apa au memoria vieților noastre
a efervescenței timpului în care
am stat cuibăriți unul într-altul
în spatele geamurilor învelite în prosoape
păstrând căldura
vreau să îți mai spun că astăzi, de paștele evreiesc
a răsărit luna sângerie tu încă dormi și departe
cerbii aleargă prin păduri. cum aș putea să îți spun
că în bisericuța aceea de lemn din satul meu îndepărtat
în fumul lumânărilor și peste ochii închiși ai tuturor
se presară o lumină albicioasă ca făina de oase și sticla pisată
și toți se curăță de păcat ca în ultimele zile ale unui veac
pleacă spre casele lor buimaci și goi, iar plânsetul copiilor nenăscuți
se aude în crânguri. am trăit atâta timp în interiorul tău.
am avut viață proprie întâi am fost
cea mai mică matrioșcă
de care nu ți-a prea păsat și
ai uitat de mine repede. în demoniada
oglinzilor paralele ce deformează grotesc lucrurile
matrioșca a crescut lemnul s-a întins ca tendoanele
uite-te la mine, uite, sunt cel mai frumos batic huțul
cu toate florile cusute pe el și acopăr creștetul unei femei moarte.
dar pentru mine și pentru tine moartea nu există
și într-o altă viață vom stăpâni peştii mării și păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul.
iar sufletul meu s-a făcut de fum și pașii mei s-au făcut bețe ascuțite
mi-am dezbrăcat toate hainele și aștept
ca durerea să se ducă odată cu ploaia.
ție îți spun, ascultă-mă ceea ce este legat prin foc
nu se dezleagă. sângele nostru s-a amestecat, dreapta ta este sub capul meu
și cu stânga îmi cuprinzi trupul ud.
atât mai vreau să îți spun, că marea nu poate stinge dragostea,
nici râurile nu pot s-o potolească
de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale
cu dispreţ ar fi respins acela.
știu că nu este nimic din ce aș putea să fac
nimic de folos
vreau însă să-mi mai trec o dată degetele prin buclele tale
de culoarea vinului revărsat și închegat
apoi mă voi afunda în patul adânc ca în sclipirile apei verzui
și voi visa veșnic toată viața noastră ce ar fi fost să fie.