Sâmbăta ce întotdeauna vine

După-amiaza înteagă, în genunchi, lustruind wc-ul emailat, devenind tot mai alb. După-amiaza întreagă cu geamurile deschise simțind mirosul polenului plutind pe bălți patru etaje mai jos la fel de înnecăcios ca siropul de brad și tusea cu sânge care nu mai încetează. Mai devreme, pulpele lui albe, grotești revărsându-se peste marginea tare a wc-ului. Apoi chiuveta, flegmele și părul de pe podea. Mâncarea înnăbușindu-se lent în sosul gros, vaco. Atât de proastă că nici măcar o ciorbă de miel. Și wc-ul înalt și chiuveta și toate lucrurile cu margini tari și emailate spărgându-se în capul meu. De ce nu pleci, vacă proastă, alcoolico? Diminețile în care soarele începe să lumineze de după burta lui uriașă, palmele care lovesc fără să obosească până sub piele crapă vinișoare subțiri, dacă te uiți mai atent arată ca pielița fructelor prea coapte. Mama care șterge atent fiecare pată de noroi de pe botinele lui. Până când cârpa se umple de noroi gros și el spune: e de ajuns. Aș vrea și eu o bere. Nu, tu vrei nimic. Sub degete, cărămizile calde ale zidului încălzit de soare. Psihiatra zâmbește, vă merge bine, da, și mă gândesc atunci la peștii care îmi alunecă din mâini când îi spăl în chiuvetă sau când traduc propozițiile în rusă și îmi zic uite scări. Niciodată însă la sacourile lui de bărbat alb necăsătorit, sacourile negre din catifea reiată, niciodată la părul de pe coaie, sau la țuica fiartă care persistă în aerul din jurul lui și te face să crezi că s-a impregnat o murdărie. Ușa încuiată, astăzi dormi afară. Nopțile lui grele de alcool, ceasul în care se învârt mecanismele mici, de oțel fin, fă casa lună și așteaptă cu picioarele desfăcute, vin în juma de oră. În dopul de la vodkă era un gândac, l-am spart între dinți și l-am scuipat, îl vezi acolo, acum sărută-mă, bietul gregor samsa zic. Ție ți-au pus notele din milă că maică-ta e profă și uite, să nu o faci prea tare de rușine, așa zicea demult tanti jeni. El acum spune tu nu meriți notele, se vede că pe ochi frumoși. Asta e un fel de incest. Au săpat și au tot săpat la un moment dat am crezut că cel mai bine e să fac un fel de comodă cu multe sertare și să pun în fiecare câte ceva separat din cum eram eu, să las să crească. Nu le-am spus asta atunci, la nebuni, parcă nu o prea spun nici acum. Tu nu ai prieteni spune, eu sunt singurul, ești așa că oamenii se uită și pleacă vezi ești un ulei pe care berlioz lunecă și tramvaiul îi taie capul, oamenii se tem că o să vii în casa lor și o să vrei să faci baie și o să te uite acolo, în cada plină cu apă și o să te îneci, nu suferă morții, mori în altă parte, ții minte doar când aveai 5 ani și te-a pus mă-ta pe o piatră în mijlocul apei și a spus așteaptă și tu nu și ai alunecat în apă era verzuie și nu mai simțeai nimic, exact așa mai târziu absintul. Pleacă, pleacă, nici eu nu am nevoie de morți în casă și nici de sânge în baie, și nici de tine, eu nu te cresc. 

non title

în ziua aceasta plină de ploaie și cenușă
vreau să îți mai spun că tristețea mea se afundă în lucruri și le impregnează
și toate lucrurile și apa au memoria vieților noastre
a efervescenței timpului în care
am stat cuibăriți unul într-altul
în spatele geamurilor învelite în prosoape
păstrând căldura
vreau să îți mai spun că astăzi, de paștele evreiesc
a răsărit luna sângerie tu încă dormi și departe
cerbii aleargă prin păduri. cum aș putea să îți spun
că în bisericuța aceea de lemn din satul meu îndepărtat
în fumul lumânărilor și peste ochii închiși ai tuturor
se presară o lumină albicioasă ca făina de oase și sticla pisată
și toți se curăță de păcat ca în ultimele zile ale unui veac
pleacă spre casele lor buimaci și goi, iar plânsetul copiilor nenăscuți
se aude în crânguri. am trăit atâta timp în interiorul tău.
am avut viață proprie întâi am fost
cea mai mică matrioșcă
de care nu ți-a prea păsat și
ai uitat de mine repede. în demoniada
oglinzilor paralele ce deformează grotesc lucrurile
matrioșca a crescut lemnul s-a întins ca tendoanele
uite-te la mine, uite, sunt cel mai frumos batic huțul
cu toate florile cusute pe el și acopăr creștetul unei femei moarte.
dar pentru mine și pentru tine moartea nu există
și într-o altă viață vom stăpâni peştii mării și păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul.
iar sufletul meu s-a făcut de fum și pașii mei s-au făcut bețe ascuțite
mi-am dezbrăcat toate hainele și aștept
ca durerea să se ducă odată cu ploaia.
ție îți spun, ascultă-mă ceea ce este legat prin foc
nu se dezleagă. sângele nostru s-a amestecat, dreapta ta este sub capul meu
și cu stânga îmi cuprinzi trupul ud.
atât mai vreau să îți spun, că marea nu poate stinge dragostea,
nici râurile nu pot s-o potolească
de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale
cu dispreţ ar fi respins acela.
știu că nu este nimic din ce aș putea să fac
nimic de folos
vreau însă să-mi mai trec o dată degetele prin buclele tale
de culoarea vinului revărsat și închegat
apoi mă voi afunda în patul adânc ca în sclipirile apei verzui
și voi visa veșnic toată viața noastră ce ar fi fost să fie.

încă o vizită la psihiatru

nu sunteți fericită nu-i așa

forțez zâmbetul ba da ba da uite sînt

știe că nu, totdeauna a știut că nu,

e hamsterul din mintea mea

e rețeta cu xanax două flacoane mari

se dizolvă în vodkă, vă rog să mă credeți

tot așa de distrusă eram și primăvara trecută mâncam

pâine cu oțet. totul e bine acum, mâncarea de cantină

halatul

din catifea ieftină

și nebunul cu care recitam mantre plimbându-ne pe holuri

tu erai ceva din afară, ca și coca-cola sau chipsurile

rare, o dată-de două ori pe săptămână

doamne, cabinetele lor cu poze de familie

de ce v-ați tăiat pe mâini? poate,

poate sunteți nefericită.

vă rămân urme să știți.

te-ai gândit vreodată boule că

uite corpul meu uite pielea de sub hainele ipocrite

e harta mentală a tuturor fricilor mele?

 

A lumii cântu. ureche remix, ureche lipsă

cu jale. cu griji.
cumplită.
și primejdii
hicleană
viața este ață trăitoare.
supțire
în scurtă vreme
hicleană o, lume lume zilele trec cele ce trec
umbra de vară înșelătoare ca umbra.
nu mai vin. nici să-ntorc iarăși nu. trec.
ani cu roată
veacul desfrânat ca pielea și umbra
fug nici o poartă
vremile ca umbra umbra de vară nu le poate opri
răsturnate lucrurile lumii sunt. cumplite.
apa nu se oprește. umbra nu se oprește.
lumea răsturnată fără contenire acum nu se oprește
în umbră fum. visezi ce nu petrece
lumea cade se-nghite

nemișcare doi (ada și mașa)

tu încă lipsești. așa cum lipsesc oamenii din fotografiile de la cernobîl
în grădinițe copaci au început să crească din podele
au între ramuri jucăriile pe jumătate putrezite 
rămase. aștept. te recompun fragmentele mici ale pielii tale subțiri sunt
fragmente de evanghelii strălucind auriu sub apă
mașa se întinde pe umerii ursului și se uită-n zare
mașa își afundă mâinile în blana aspră a ursului
ei merg.
aștept în mintea mea
aștept în corpul meu
așteptarea este un melc mare ada
plutește în sângele meu
izbește-mi tâmpla de jucărie ada
de marginea closetului, izbește.
până crapă. acum vino înapoi. fii eu.
mașa scoate din urechea ursului un obiect strălucitor
îl privește în lumină și-l prinde în părul lung.
mă învârt în gol într-un parc de distracții ruginit
cernobîl străzile tale duc aerul morții
prin aerul morții plutesc foi rupte din cărțile de povești
zaicik în pantaloni scurți. ilia muromeț ridicând pământul.
ada așa îmi ridic eu inima cât de sus să o poți vedea
în pumnul strâns
și din inima mea curge lapte cu picături mici.

nemișcare unu.(tu, amma și mașa)

în depărtare nechează cai.
mai departe încă mama așteaptă de multă vreme zăpada
i se așează pe genunchii bătrâni.eu scriu cu degetul 
pe gresia de la baie aștept să se scurgă
toată apa din cadă
știu că la tine ninge mă lipesc cu sânii 
de cada rece aștept mănânc 
pâine cu usturoi cum îmi făceai tu demult însă nu
mă gândesc la nimic aștept. mă întind
iau ceva de sus acum cred că tendoanele
de la călcâie sunt făcute din elastic uite
aș putea să le tai să întind bucățile să le măsor
aștept. pielea
este pielea unei femei păcătoase știu
că pielea mea este hârtia unei bancnote
acum durerea.
îmi amintesc. durerea sună ca pânza sfâșiată
îmi amintesc. cum am zâmbit. cum am spus
aceasta nu este vina mea. aceasta este vina altora
și am deschis geamul. nu mă gândesc la nimic.
în depărtare aleargă cai iar mașa călătorește pe umerii ursului.
aici nimeni. prea multe pastile în casa aceasta.
cada e rece toată apa s-a scurs.
aștept. durerea
se aude ca dintr-o cameră alăturată.
în depărtare mașa întreabă când vom ajunge acasă
acasă e nicăieri mama așteaptă zăpada
se așează până sus
doar ochii mamei se văd din zăpadă
durerea este un animal
înnebunit mușcând din perete durerea
este mizeria pe care nu o poți scoate
din tine în depărtare
mașa cuprinde grumazul ursului închide încetișor ochii.

noi. ne. pe( ) noi ne. (înșine)

(ne) vom răzui
de pe oase dragostea iernile
delicat-chinezești
(ne) vom răzui
de pe oase corpurile
(s-au atins unul de altul) ca frunzele
plopilor înalți la urmă vor rămâne doar
schelete mici
șlefuite
arheologii peste câteva milenii
vor crede că în vremea noastră au trăit
elefanți pitici
crescând unul într-altul.